Actualităţi

Joi, 15 octombrie 2009 - „Cum să scoatem România din criză” articol de Prof. dr.Alexandru Ionescu

    I have a dream!  Şi-n visul meu a apărut, de nu ştiu unde, din peşterile Carpaţilor sau din Codrii Cosminului, de pe valurile Dunării sau din cetatea Târgoviştei, un soi de uriaş, având deopotrivă, în ochii mei, chipul gânditorului de la Cernavodă şi pe cel al meşterului Manole. Şi, aşezându-se lângă mine, mi-a spus, obosit şi necăjit, că vine de departe, din străfundurile istoriei, pentru a mă întreba dacă este adevărat că oamenii acestor plaiuri trec prin zile de nesuportat, că vrăjitoarele răului s-au năpustit asupra lor… şi am vorbit mult, şi în toate felurile: cu răbdare şi cu mânie, cu bunăcuviinţă şi cu obrăznicie, uneori poate nedrept şi, cine ştie, chiar cu păcat, încercând să scoatem din miezul cuvintelor – înţelepciunea duhurilor. După un timp s-a liniştit şi mi-a şoptit cu blândeţe să nu uit ceea ce-mi va spune, de îndată ce va trece din nou în nevăzut... a plecat, mi-a vorbit...
    Acestea sunt cuvintele pe care le-am memorat.
    Starea poporului român nu este din cele mai bune dar, privită cu ochii trecutului, progresele în dezvoltare sunt de necontestat. Toate ţările lumii au avut perioade de adâncă tristeţe, mâhnire şi mizerie: gândiţi-vă la năvălirile barbarilor de care n-a scăpat nici Roma eternă, la ghilotina lui Robespierre, la ucigaşii nazişti şi comunişti, la cutremurele devastatoare, la potopul din timpul patriarhului Noe, la perioadele de foame şi de boli, la masacrele din Sudan, la cruzimile khmerilor roşii... Viaţa este fragilă şi nestatornică, greu de înţeles, cu instincte adesea de nestăvilit. De aceea puritatea ei trebuie apărată.
    România se găseşte astăzi în drum spre civilizaţie şi progres; este un tărâm pe care merită să trăieşti dacă înţelegi menirea oamenilor pe pământ: datoria, munca şi dragostea. Vor fi mereu, ca-n toate ţările, palavragii şi hoţi, leneşi şi făcători de nimic, pungaşi şi obraznici… Dar pe aceste meleaguri s-a scris versul Nu te prinde lor tovarăş ...

Descarca tot articolul in format pdf AICI sau citeste-l on-line AICI.

Adam Michnik – “Mărturisirile unui disident convertit”

Iluzii convertite ... în vechile mizerii de-altădată

    Polonia? Am cunoscut-o în curtea casei noastre, în anii sfârtecării sale de către nazişti şi comunişti.
Zeci de soldaţi şi ofiţeri pribegiţi se odihneau pe iarba şi în florile proaspete încă, ieşite din dragostea grădinarilor valahi, înaintea altor cărări de bătut, departe de ţara care i-a crescut mândri – aşa cum îi ştim din poveştile cu Sobieţki...
Mama ne-a trimis pe noi, copii de-o şchioapă, să le ducem apă şi pâine; bidoane de apă şi coşuri de pită... I-am simţit, câteva clipe, fericiţi ... şi noi, la rândul nostru, am încercat sentimente irepetabile de bucurie.
    Aveau – aveam cu toţii – elixirul vieţii, apa, şi minunata pâine, trupul lui Hristos, şi zâmbetul copiilor lumii, şi dragostea unor bărbaţi care ştiau să lupte.
    Apoi am citit, auzit, şi înţeles, multe despre Polonia martiră, sortită pieirii, împărţită de doi vecini prădalnici ... cu oamenii ei hăituiţi, nimiciţi la Katyn şi Smolensk, şi în numeroase închisori şi hrube despre care nu se va şti, poate, niciodată adevărul.
    Zeci de mii de ofiţeri, elita unei ţări creată în secole, umiliţi, împuşcaţi, aruncaţi neantului. Lagărele şi cuptoarele lor, Maidanekul şi Auschiwitzul au muşcat adânc din naţiunea poloneză. Şi toate aceste infamii au fost posibile din ignoranţă, lăcomie, din ura animalică a unor revoluţionari de a cuceri, de a avea sclavi ... de a născoci din aceste mizerii un om nou ... nazisto-comunist.
    Deschid ultima carte a lui Michnik şi aflu că tatăl său, Osjasz Szechter era evreu şi comunist. Era un om înţelept şi cumsecade dar a făcut în viaţa lui o alegere proastă căci comunismul a fost o alegere proastă. Alegerea proastă (a unui om înţelept!) a dus – împreună cu alte milioane de alegeri proaste – la Katyn, în Siberia, la Liublianka, în temniţele de la Piteşti şi la osuarele presărate de-a lungul Canalului Dunăre-Marea Neagră ... Şi constat, aproape fără surpriză, că prefaţa cărţii lui Michnik este semnată de Vladimir Tismăneanu, care şi el poate spune că tatăl său Tismeniski, un evreu comunist, înţelept şi cumsecade, a făcut o alegere proastă ... Dar Michnik şi Tismăneanu sunt oameni cu poziţii sociale remarcabile în capitalismul detestat de părinţii lor, încât s-ar putea spune că alegerea acestora n-a fost chiar aşa de proastă...
    Prea devreme pentru concluzii ... Michnik n-a apucat posturi de decizie în Polonia marxist-leninistă. Nu era un ticălos şi se născuse ... prea târziu... Încerca să ajungă în conducerea vetustă a comuniştilor dar barierele, pentru el, erau lăsate peste tot. Făcea parte dintr-o generaţie care-şi vedea talentele şi aspiraţiile blocate, o generaţie trimisă nu să conseieze sau să conducă ci să muncească pe “marile şantiere ale nenumăratelor cincinale...” Ar fi vrut altceva, un altfel de comunism... în care să fie lideri... Legăturile lui Michnik se găseau ancorate în modelele celor rămaşi fără funcţii ... Jacek Kuron, de pildă... - Dar a fost Jacek un comunist? Chiar el îşi spunea aşa. Ideologia lor era, îi citez pe Michnik şi Tismăneanu, inspirată din Roza Luxemburg şi Lev Troţki, Hannah Arendt, Isaiah Berlin, Antonio Gramsci ... sau Pawel Konrad (Leon Gecow)...
Revolta lui Michnik, adevărată şi dominantă, pe care o găsesc în cartea sa, este – mai ales – îndreptată împotriva episcopului Kaczmarek, care a îndrăznit să condamne, împreună cu atentatul antisemit din Kielice, pe toţi teroriştii şi criminalii, evreii sau polonezii, din Securitatea şi din structurile comuniste...
Citind interviul Primatului Poloniei despre incidentele de la Kielice, autorul redă ceea ce crede el că este o frază-sacrilegiu: Dar dacă trebuie deplâns faptul că pe frontul politic din Polonia mor evrei, atunci trebuie deplâns faptul că într-o măsură mult mai mare mor polonezi ... Cum să-i regretăm mai mult pe polonezi decât pe evrei?
Ai noştri şi ai lor! ...
Mor oameni şi asasinii sunt cei vinovaţi! E limpede şi de necontestat!
A transforma o istorie barbară în diverse alte acuze care să aducă profit, care să ierarhizeze pe criminali şi pe victime, este la fel de odios ca însăşi crima!
Michnik o face! Întunecându-şi mintea şi sclipitoarele sale merite!
A fost disidentul unei ideologii. Nu adversarul ei ... Nu i-a plăcut Jaruzelski (Gomulka, mergea...). A încercat să se alăture unui comunism cu faţă umană (adică la ceva care nu există)...
Postfaţa cărţii lui Michnik, pe care a scris-o preotul profesor Josef Tischner, este o capodoperă de gândire logică şi morală, în toate amănuntele sale. Destinul face ca atât Michnik, cât şi mulţi alţi revoltaţi să provină din familii comuniste, unii chiar din familiile unor demnitari. Ce-ar putea să vrea Michnik şi cei asemenea lui? Un singur lucru: comunism, un comunism şi mai bun, şi mai eficient. Când unii ca Michnik vor ajunge la putere, abia atunci să vezi supunere cu pumnul în gură!
Care este atitudinea lui Michnik faţă de socialism? Întrebarea lui Tischner era aparent nevinovată dar insidioasă ... pentru că opoziţionistul chibzuit nu spunea niciodată că este duşmanul socialismului ...
Şi acum declară, prin intermediul cărţii sale, că este un disident convertit la vechile amoruri familiale! Michnik, un tovarăş ca toţi ceilalţi...
Şi totuşi ... nu! Michnik este un om strălucit! A fost un pion important în înfrângerea (pe care n-a dorit-o!) a comunismului, la care, acum, vrea să se întoarcă! Deşi peste ani, când fiul său îl va întreba de ce i-a apărat pe comunişti după 1989, nu va fi capabil să răspundă ... Poate pentru că a trăit multe scene de pantomimă, de dramolete pline de demoni şi satyri care roiau în jurul lui ... fără să-l afecteze prea rău! N-a fost pus în conducere dar era agreat la tratative, ca asistent al muncitorilor de la Solidaritatea!
A fost închis, odată 2 zile, altădată 2 săptămâni şi chiar condamnat 3 ani (a făcut doar jumătate din pedeapsă), timp în care scria eseuri şi literatură... El n-a cunoscut Aiudul şi nici reeducarea de la Piteşti. N-a fost jefuit de averi ... părinţii şi prietenii lui de suflet erau părtaşii ideologiei comuniste ... Şi n-a cunoscut nici portbagajul în care a sfârşit torturat şi ucis preotul Jerzy Popieluszko, nu disident ci adversar al crimei, luptător pentru onoare şi pentru libertate ... Un martir şi idealuri în numele cărora iau astăzi premii Michnik şi Tismăneanu...
De curând Raţiu Democracy Center şi Raţiu Charitable Foundation îl premiază pe Michnik, uitând că distincţia ar trebui să vină după ridicarea de statui lui Maniu şi Brătianu, după construirea la Aiud a unui cimitir al martirilor, după premierea lui Paul Goma. Decizia Fundaţiilor Raţiu nu este o clipă de strălucire ci una din secvenţele decrepitudinei moralităţii Occidentului ...
Să revenim la Michnik. Cum să-l înţelegi pe acesta urmărindu-ţi propria judecată?...
Un om care exultă virtuţile, visurile şi chiar iluziile omeneşti (am găsit mai potrivit acest atribut decât cel care-mi venise în minte, socialiste; deşi un amestec voluntar între cele două cuvinte ar fi născut un hibrid mult mai sugestiv). Acelaşi om iubeşte însă făţărnicia lui Stendhal, al cărui erou, Julien Sorel, îi este foarte apropiat prin ceea ce are acesta mai ... vulgar!
Michnik explică istoria nu numai prin alegerea greşită a unora ci şi printr-un destin inexorabil ... N-o să învingem Uniunea Sovietică (pe care, cândva, o adora), cu bâtele, îi spunea mentorul său... Dar ar fi interesant de ştiut cum au apărat bătrânul Szechter şi prietenii lui, pe care fiul Michnik îi preţuieşte, graniţele şi oamenii Poloniei, în vremea ticăloasei cârdăşii sovieto-naziste? Cu arma în mână, cu carnetul de bolşevic sau cu vieţile soldaţilor polonezi...?
Michnik este astăzi împotriva ultraradicalilor revoluţiei morale... dar cântă revoluţiile iacobinilor şi ale bolşevicilor! Ghilotina şi gropile comune de la Katyn au în ele şi în filosofii lor o muzică liniştitoare. Morala însă este un lucru înfiorător...
Ştim că existenţa care-ţi dă senzaţia datoriei împlinite se bazează pe o luptă dură, sălbatecă, îngrozitoare ... cum a fost cea a preotului Popieluszko şi a sutelor de mii de soldaţi şi ofiţeri polonezi, care şi-au pierdut viaţa sub ocupaţia nazistă şi sovietică, în încleştări pline de sânge, nu în dispute verbale purtate cu confraţi, cărora, disidenţi fiind, le invidiau ...nu numai posturile...
De aici şi valoarea – intensitatea păcatelor pe care le redescoperă mereu şi mereu la catolicii polonezi, învinuiţi cu uşurinţă de antisemitism, poate chiar şi atunci când, cu miile, şi-au riscat viaţa pentru a salva oameni de furia nazistă (ideologie, care şi ea, ca şi marxismul, se vroia a muncitorilor ... adică a unor oameni hăituiţi şi vlăguiţi de muncă, de aceea mai uşor de înşelat şi manevrat...)
Cartea lui Adam Michnik este o frescă reprezentativă a disidenţilor de pretutindeni! Să le fie bine părinţilor şi tovarăşilor – autorii nenorocirilor provocate fără remuşcări unor ţări întregi – şi, mai ales, să prospere ei.
Iată-i, profesori la New York, conferenţiari şi laureaţi, preţuiţi ai unor somităţi (ce se mai laudă unii pe alţii!) ca Saul Below, Iosif Brodsky, Czeslaw Milosz, Susan Sontar şi românul Norman Manea (nu Paul Goma sau Monica Lovinescu...).
Dizidenţii s-au bazat pe înţelegerea (şi pe calculele) celor de la putere – sunt de-ai lor – pe iluziile oamenilor înlănţuiţi, care nădăjduiau la câteva clipe de lumină, venite de la oricare altă mafie mondială, dacă aceasta ar arăta, măcar din când în când, o faţa umană.
Disidenţi ... parcă aşa îşi ziceau şi cei de o teapă cu Silviu Brucan?! Cât timp fusese reprezentantul ţării noastre la ONU, redactor la Scânteia, se arătase un comunist devotat, care ştia să ceară moartea pentru patrioţi ca Iuliu Maniu ... Apoi când puterea a trecut la alţi comunişti – a devenit disident!
Şi n-a fost nici închis, nici lăsat pe drumuri ... Sau aici greşesc. Putea călători la Moscova şi la New York, oriunde. Când a reajuns la putere, atunci am văzut (ca în cartea lui Michnik) pumn în gură.
Din disident a ajuns profesor (despre el Petre Ţuţea spunea că poate număra până la 10, numai cu ajutorul familiei ...). O eminenţă cenuşie-maronie a comunismului-capitalist din Romania postdecembristă!
Disidenţii comunişti? Şerpi veninoşi ... pentru toţi ... (Ceauşescu ciuruit la Târgovişte, sute de morţi în Revoluţii regizate, Piaţa Universităţii ... minerii...).
Michnik a scris în întregime filosofia disidentului comunist iar când orânduirea pe care părinţii lor doreau să o impună omenirii subjugate s-a dovedit neviabilă (şi criminală – dar asta n-a contat prea mult) pune în prim plan ideea iertării ... cu varianta din România anului 1989: să nu ne răzbunăm!
Analiza pe care o face postfaţa scrisă de Tischner este uimitor de precisă şi are două concluzii greu de pronunţat ... Michnik pălăvrăgeşte despre iertare şi crează un kitsch politic. Misiunea disidentului s-a terminat, se poate converti (reconverti?).
Opinia publică să ierte ... Să ierte Katynul? Şi miile, zecile de mii de polonezi asasinaţi de Securitate?
Este ca şi cum ai ierta sau ai uita Auschwitzul!
Dar ce cred comuniştii, ei înşişi, despre iertare?
Bineînţeles că sunt pentru. Doar că ei nu sunt nici criminali, nici proşti, ci purtătorii vinii tragice a destinului. Da, sunt vinovaţi dar poartă vina tragediei greceşti. Da, şi-au ucis taţii. Da, s-au căsătorit cu mamele. Da, nu au permis îngroparea eroilor. S-a întâmplat chiar să spânzure câte o soră. Dar aşa le-a fost destinul. Aşa le-a fost destinul iar ei au avut curajul să şi-l asume. În locul celorlalţi. Au umblat prin noroi pentru ca alţii să se poată dovedi curaţi. Şi? Şi trebuie iertaţi ... Dar ce înseamnă a ierta? În mentalitatea comunistă înseamnă a invita încă o dată la putere...Daţi-le puterea, pentru a putea conduce poporul spre viitorul luminos- capitalismul cu faţă umană. Iar dacă cineva le-ar sta astăzi în cale ar fi în stare să intre în noroi pentru ca alţii să-şi păstreze “faţa”. Capacitatea lor de sacrificii morale nu cunoaşte limite...? Ce mizerabili!
Să nu fi ştiut, să nu ştie Michnik astea? Ba da! De aici temerea lui că nu va reuşi să explice urmaşilor săi apărarea comuniştilor după 1989? Acesta a fost destinul, genetica (lucruri care se întrepătrund)... Poate ... Dar barbaria justificată şi iertată se poate întoarce în aceleaşi locuri... se poate întinde pretutindeni... De aceea trebuie subliniat că oamenii au datoria de a trăi mai întâi în onoare şi cinste, în valorile umanităţii înţelepte, şi apoi în iertare.
Michnik poate lupta – alături de oamenii liberi şi în numele adevăraţilor rezistenţi – pentru transformarea societăţii umane spre mai bine. Este un om înzestrat! Îi vor fi de folos pildele compatrioţilor săi, cardinalii Wyszynski şi Wojtyla, sau gândind la România, pildele lui Iuliu Maniu, ale Brătienilor, ale Elisabetei Rizea şi ale nenumăraţilor eroi şi martiri anonimi. Mi-e greu să neg că n-o face deloc (nu-i pot contesta meritele, atâtea câte sunt)! Dar n-o face, evident, cu tragerea de inimă a disidentului neconvertit... şi nici pe departe cu patosul unui prieten al libertăţii.
Uitând zicala Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte, care trebuie că-i este cunoscută celui care condamnă crima antisemită, punând-o pe aceasta înaintea crimei împotriva celorlalţi oameni, el îl înfruntă pe Dumnezeu care se regăseşte în dilema începuturilor: să-l creeze sau nu pe Michnik?
Cartea, împreună cu prefaţa şi postfaţa ei, este remarcabilă, inconturnabilă pentru minţile strălucite, care vor să înţeleagă condiţia umană, dincolo de reverberaţiile unor convertiţi şi reconvertiţi la un destin pustiitor.

Prof. dr. Alexandru Ionescu
membru al Academiilor de Ştiinţe din Illinois, New York, Chişinău,
         

        Către toate organizaţiile neguvernamentale de mediu

        Ecomondia, organizaţie nonguvernamentală înfiinţată în anul 1993, organizează sâmbătă, 1 noiembrie 2008, orele 11,00, la sediul său din Bucureşti, str. Maria Rosetti nr. 36, ap.15,

        o consfătuire la care invită şase ONG-uri din Bucureşti,  patru ONG-uri din provincie şi un reprezentant al Ministerului Mediului (sau al Primăriei Municipiului Bucureşti), cu următoarea agendă de lucru:

1.     Autoprezentarea fiecărui ONG participant, realizări şi posibilităţi, proiecte pentru anul 2009;

2.     Propuneri privind o posibilă cooperare a ONG-urilor prezente pentru realizarea unor proiecte de mediu, în beneficiul Ministerului Mediului şi al Primăriei Municipiului Bucureşti;

3.     Găsirea formelor de colaborare între ONG-urile prezente privind educaţia ecologică, pentru care Ecomondia oferă un fond de 3000 Euro (aproximativ 10.000 RON)

        ONG Ecomondia va publica un număr special al revistei sale dedicat acestei întâlniri şi va prezenta rezultatele consfătuirii Ministerului Mediului şi tuturor  organismelor şi instituţiilor interesate.

        Fiecare ONG urmează să fie reprezentat de 1, maxim 2 persoane.  

        Perioadă de contact: 18 – 30 septembrie 2008.

                                                          ONG  Ecomondia

                                                          Copreşedinţi: prof. dr. Alexandru Ionescu

                                                                              prof. dr. Dolphi Drimer

          Doamnei

          Culcer Rodica, 

          Aţi avut de curând o reacţie iritată la publicarea  unui comunicat pe care şi noi, ECOMONDIA, l-am semnat, cerând ca dl. Morar să nu fie reinvestit în funcţia de procuror şef DNA.

          Argumentaţia noastră, pentru opinia exprimată, s-ar putea rezuma:

-         Dl. Morar a arestat la Cluj oameni cărora noi trebuie să le plătim despăgubiri (pentru erorile procesului, provenite din incompetenţa, neasumată material, a procurorului).

-         Nu s-a sinchisit de dosarul Mihăileanu, mostră de cum a fost retrocedată averea adevăraţilor proprietari către ... clasa profitoare.

-         A închis dosarul “Flota”, în care au dispărut peste 100 de nave (unii dau chiar cifra de 288!). Cel care trebuia să aibă grijă de ele este nepedepsit. Plătim noi, cetăţenii, greşelile unui ministru (de altfel, provenit dintr-o ramură a securităţii, după cum bine ştiţi. Am fost cu toţi contemporani cu acele timpuri şi cunoaştem că nimeni n-ar fi fost rezident la Anvers sau funcţionar la Ambasada USA, fără a avea – cel puţin – avizul securităţii).

-         N-a finalizat nici un dosar notabil de corupţie. Să acuzi un şnapan ca Năstase doar pentru termopane, înseamnă nu doar neseriozitate ... Nu ne-a spus cum s-au consolidat averile lui Voiculescu, Vântu, Mihăilescu, Becali  ...? 

          Acestea sunt o parte din argumentele care ne-au dus la opinia pe care o avem faţă de dl. Morar şi de Justiţia, cea cu salarii de mii de euro pe lună şi păstrătoare a  abuzurilor.

          Îl atacaţi şi pe prof. Emil Constantinescu! D-voastră şi o întreagă cohortă de adevăraţi lideri ai societăţii civile!

          Eu cunosc bine pe mulţi dintre oamenii care împrăştie aceste minciuni în numele unei politici corecte! Sper să vă trimit în câteva luni noua mea carte “Printre ticăloşi”, unde aceştia sunt protagonişti! În acelaşi context mai remarc:

          Dl. Tom Gallagher – de altfel un remarcabil intelectual – este vârful vehemenţei! Emil Constantinescu secretarul cu propaganda al centrului universitar ... Ca să fie convingător, îngroaşă realitatea şi minte.

          Uită că i se poate replica : nu dumneavoastră sunteţi din Anglia liberă, cea care îl plimba (fără să aibă pistolul la cap ca noi) pe Ceauşescu cu caleaşca? Nu-i aşa? Aaa ..... Aplicaţi şi atunci politica realistă, corectă?!

          Ieri am întâlnit în paginile cotidianului România Liberă un alt corifeu al adevăratei societăţi civile. Tuna, pe bună dreptate, împotriva execrabilului vot uninominal pe care ziarul care o adăposteşte l-a promovat ! Şi dacă aş avea timp de pierdut i-aş găsi poate şi propriile rânduri contra votului pe listă. Şi i-aş reciti rândurile în care, pentru a epata şi a atrage atenţia prin scandal, scria (cu invidie) că Maria Magdalena era prostituată ... că apostolii...

          Mi-aduc aminte de Moş Martin al lui Geo Bogza ... Să-i ferească Dumnezeu să stea cu tălpile pe plita încinsă a ţiganilor...

          Iată de ce, doamnă Culcer, trebuie să avem grijă ca lucrurile bune pe care le-am făcut după 1990 să fie plata lucrurilor rele înfăptuite cândva, sub presiunea timpului şi a nevolniciei... Mulţi s-au plătit! Alţii întârzie s-o facă! Născocesc adevărate societăţi civile (ce prostii!), cred că drepturile omului nu sunt condiţionate de obligaţii – şi atunci le extind la atâtea tagme - de la criminali şi excroci, la obraznici şi hoţi sadea (poate că aceştia sunt oamenii la care visează adevăratele societăţi civile). Confuzii pentru a îneca adevărul.

          Aveţi argumente pentru dl. Morar? Trimiteţi-ni-le şi dacă vor fi valide le vom susţine, atenţie, fericiţi să avem oameni pe care-i prezentaţi D-voastră şi noi îi acceptăm– drept ideali.

          Altfel rămâneţi la remorca securităţilor de totdeauna, nişte (aici urmează un cuvânt francez foarte potrivit) ... utili (camarilei opresoare şi distrugerii societăţii).

          Încerc să vă trimit cartea mea despre Joe Babuinul şi, la momentul potrivit, volumul “Printre ticăloşi” (în care veţi regăsi o parte din această scrisoare).

                             Prof. dr. Alexandru Ionescu - fost deputat -   

                             Membru al Academiilor de Ştiinţă din Illinois, New-York şi Chişinău

                             Laureat al Premiului Academiei Române *

* De obicei semnez doar cu numele. Titlurile, le ştiu din contemporaneitatea de care v-am amintit, sunt adesea menite să impresioneze doar pe cei care nu caută omul din spatele lor ... Şi cum n-avem timp ...

Proiectul FORMAREA CADRELOR PRIN CURSURI, ACTIVITĂŢI ŞI REALIZĂRI

          Bucureşti – Călăraşi – Călineşti (Piteşti)

2008 – 2014

Dimensiunea ecologică a calităţii vieţii trebuie să fie o componentă modernă a României europene. Ea a căpătat o importanţă remarcanilă şi un avânt pe măsură odată cu fondurile alocate de la Bruxelles şi cu interesul crescut al ministerului român de resort, îndrăznim chiar să spunem  ministerelor, de vreme ce adesea Ministerul Agriculturii, de pildă, se raliază Ministerului Mediului în amenajarea ecologică a ţării.

Programul nostru Educaţia Ecologică, investiţie pentru viitor este un succes care se cere continuat, la alţi parametri, la cei ai realizărilor concrete, a schimbărilor vizibile.

De aceea, proiectul mult mai vast pe care-l iniţiem cuprinde deopotrivă formarea de cadre voluntare (deci educaţie, propagandă) dar şi activităţi şi realizări ca, de pildă, salubrizarea unor porţiuni importante de spaţii urbane, monitorizarea permanentă (nu doar în campanii...), aplicarea de tehnologii ecologice începând de la nivel individual, familial – o colecţie  PERMANENTĂ de îndrumare, reviste, afişe - care să fie un cotidian prelungit al informaţiei şi al acţiunii. Amenajarea de laboratoare de protecţia mediului şi îndreptarea voluntarilor către acţiunile de mediu prin sprijinirea acestora de a-şi organiza singuri activităţile – tabere, acţiuni, excursii tematice, legătura cu autorităţile.

Conceput pe o perioadă de 6 ani şi cu o disponibilitate bugetară de aproximativ 40.000 lei/an – într-o arie care să cuprindă părţi din judeţul Călăraşi, părţi din judeţul Argeş şi din Bucureşti, incluzând şi schimburi internaţionale sau burse – desigur, simbolice, dar, sperăm eficiente. Programul urmează să mobilizeze multe sute sau mii de cetăţeni – de preferinţă elevi şi adolescenţi.

Direcţiile principale ale celor 6 ani de desfăşurare:

Anul I

1. Formarea de cursuri pentru activişti voluntari (20-30 de cursanţi)

ing. Ortansa Cartianu

2. Publicaţii (reviste, afişe, manifeste)

          prof. Alexandru Ionescu; ing. Ortansa Cartianu

3. Acţiuni de salubrizare, amenajare (Călăraşi, Bucureşti)

instructor Jean Vasile David

4. Laborator de specialitate la Liceul Călineşti

conf. dr. Cristiana Sima şi ONG Aspretele

5. Constituirea unui departament de strângere de fonduri

prof. univ. dr. Dolphi Drimer

6. Tehnologii neconvenţionale – prospecţiuni într-o localitate rurală: Chirnogi

          prof. dr. Alexandru Ionescu, instructor Jean Vasile

  7. Conferinţe pe teme ecologice. Prezentări de cărţi – Mese rotunde        (Bucureşti, Călăraşi, Reşiţa, Caransebeş, etc.)

          prof. Ştefan Racoviţă, dr. Robert Eşanu; dr. Alexandru Ionescu

Anul II

1. Formarea a 10 activişti voluntari în Călăraşi – cu atestare de la Comisia de Mediu – Şcoala nr. 5, Călăraşi

2. Progrese în strângerea gunoiului în Municipiul Călăraşi

Acţiuni comune (de testare) cu Instituţia de salubrizare, campanie de sortare a gunoaielor (la producător – propagandă şi instructaj la case şi blocuri), monitorizare permanentă.

                                                prof. dr. Alexandru Ionescu, prof. Elena Chiriţă

                                      elevi-activişti: Larisa Barbu................................

3. Înzestrarea laboratorului şcolii nr. 5 pentru problema salubrizării

Ecomondia  şi Dep. de strângere de fonduri

4. Corespondenţă internaţională, legături internaţionale prin programe europene şi UNESCO

prof. Lucreţia Băluţă

5. Cursuri pentru formarea a 10 activişti – voluntari la Bucureşti

ing. Ortansa Cartianu

6. Tabără ecologică în jurul localităţii Brăneşti

7. În Bucureşti, anual, o stradă permanent monitorizată şi întreţinută (împreună cu consilierii de sector şi Inst. de Salubrizare)

instructor Jean Vasile

Anul III

1. Cursuri pentru instruirea formatorilor de voluntari - 20 de cursanţi (din care 4 din provincie – sprijiniţi material sau organizarea unei tabere de vară de 3 săptămâni la Călineşti sau Călăraşi)

2. Grupuri (cu activitate săptămânală) de activişti pentru păstrarea curăţeniei şi a sănătăţii – în colaborare cu OPC şi cu Direcţia de sănătate. Vor putea da sfaturi, material de propagandă Pro Natura, avertismente şi ajutor.

3. Înfiinţarea colecţiei Ecologistul (format din revista Ecomondia, de acum cu apariţie regulată de 5 numere/an, plan editorial cu însemnările voluntarilor sau cu o creaţie colectivă a acestora; publicare de materiale – nuvele, schiţe, poezii – eficiente în formarea caracterului ecologist)

4. Tabără ecologică la Păcuiul lui Soare

dr. Marian Neagu

Anul IV

1. Primele cursuri cu monitori (proveniţi din voluntari şi asimilaţi acestora)

2. Patru participanţi la Tabere internaţionale ale ecologiştilor

3. Tabără de vară la Ciornuleasa

4. Echipe de voluntari şi monitori pentru 4 -5 localităţi rurale, în legătură cu tehnologiile neconvenţionale.

5. Colecţia  Ecologistă (continuare)

6. Controlul calităţii apelor din fântâni. Perspective pentru aducerea apei curente în localităţile unde se vorbeşte despre tehnologia neconvenţională.

7. În Bucureşti continuă campania “O stradă permanent monitorizată şi întreţinută”

Anul V

1. Concurs pentru o bursă la Facultatea de ştiinţele mediului cu contract (3 ani × o lună cursuri pentru formarea de voluntari şi monitori).

2. Colecţia Ecologistă

3. Stradă bucureşteană monitorizată ............ Dr. Ciocnitu

4. Tabără de lucru pentru formarea de loturi experimentale şi pentru cercetări ştiinţifice la Liceul Călineşti (25 de participanţi)

prof. ............ d-na Sima

5. Modernizarea zonelor verzi – Călăraşi

6. Groapă de gunoi ecologică în două localităţi rurale (Chirnogi şi  Călineşti) în doi ani

7. Premiul pentru Olimpiada de biologie – contract ca premiantul să vină să conferenţieze în şcoli din Călăraşi, Călineşti, Bucureşti.

Anul VI

1. Colecţia Ecologistul

2. Campania “O stradă permanent monitorizată şi întreţinută”, un marş ecologistul

3. Tabăra veteranilor (20 de participanţi, 5 zile. Malul Argeşului)

4. Schimburi internaţionale de elevi ecologişti.

APEL LA MEMORIE

            

Se împlinesc azi, 30 decembrie 2007, şase decenii de la lovitura de stat prin care Maiestatea Sa, Regele Mihai I, monarhul legitim al României şi eroul reîntoarcerii ei printre naţiunile democratice ale Europei în luptă contra nazismului, a fost izgonit din propria sa ţară prin violenţă şi şantaj. Distrugând monarhia constituţională – instituţia esenţială în procesul de construcţie a României moderne şi democratice, instituţia garantă a libertăţilor şi drepturilor cetăţeneşti - o minoritate trădătoare de ţară şi neam şi-a putut instaura pe deplin, pentru o jumătate de secol, dominaţia represivă şi criminală.

            În cei 60 de ani de persecuţii şi de exil, Maiestatea Sa Regele a rămas o voce inegalabilă a demnităţii României. România şi-a recucerit libertatea în decembrie 1989, dar demnitatea ei a rămas ştirbită atâta vreme cât Regele nu s-a putut întoarce la poporul său. Din 1997, când alternanţa democratică la putere a permis, în sfârşit, să înceapă procesul de justă reparaţie a nedreptăţii din 1947, Maiestatea Sa, împreună cu întreaga familie regală, s-a consacrat cu abnegaţie promovării interesului naţional, aducând, ca şi în 1944, o contribuţie deosebit de importantă la reîntoarcerea României în sânul naţiunilor democratice ale lumii. Dacă azi, România este membru cu drepturi depline al NATO şi UE, aceasta se datorează nu numai operei înaintaşilor Maiestăţii Sale, care au pus piatra de temelie a statului modern român, ci şi fidelităţii nedezminţite a Regelui faţă de interesele majore ale poporului român.

            Azi, la trista aniversare a şase decenii de la actul anti-constituţional care a abolit monarhia, desăvârşind astfel înfeudarea României faţă de un regim criminal şi lipsit de legitimitate, avem datoria imprescriptibilă de a rememora acele împrejurări, de a face tot ce ne stă în putinţă pentru a distinge cât mai clar sensul, consecinţele şi responsabilităţile celor care s-au făcut vinovaţi, atunci, dar şi mult mai aproape de noi în timp, de acest atentat la identitatea naţiunii române moderne. Avem datoria de a păstra vii în memorie rosturile istorice ale monarhiei constituţionale în afirmarea României ca stat democratic, fidel valorilor de libertate şi progres. Dar, înainte de toate, avem datoria de a omagia din adâncul sufletului personalitatea Maiestăţii Sale Regele Mihai, care, alături de întreaga familie regală, a străbătut aceste şase decenii  fără a înceta o clipă să gândească, să simtă şi să acţioneze spre binele României.

 

Fundatia Romana pentru Democratie	Director Executiv  Prof. Dr. Nicolae Anastasiu
Solidaritatea Universitara	Presedinte Prof. Dr.Octavian Duliu
Institutul pentru Cooperare Regionala si Prevenitrea Conflictelor	Director Executiv  Prof. Dr. Zoe Petre
Fundatia Ecomondia	Presedinte Prof. Dr. Alexandru Ionescu
Asociatia pentru Educatie Cetateneasca	Doctor Mugur Ciuvica
Forul Antitotalitar Crestin al Luptei Anticomuniste	Presedinte Ion Gatlan

    31 octombrie este Ziua internaţională a Mării Negre ziua în care rememorăm deopotrivă pericolele care o ameninţă, ca ecosistem, şi măsurile pe care ţările riverane le pot lua spre a salva prosperitatea acestei arii maritime.
    Poluarea, ca termen general cu multiple fenomene conexe, este cea care determină o mare parte din dificultăţile actuale în utilizarea optimă a Mării Negre.
    De aceea se impun un set de măsuri din care amintim:
1. Necesitatea convocării unei noi întâlniri internaţionale pentru a decide ce măsuri de protecţie sunt necesare.
2. Impiedicarea apelor dulci încărcate cu îngrăşăminte chimice de a se vărsa în Marea Neagră înainte de a fi purificate.
3. Stabilirea de cote de pescuit şi combaterea braconajului
4. Sprijinirea organizaţiilor neguvernamentale pentru protecţia mediului.
5. Desfăşurarea unui turism ecologic care să împiedice un stres demografic.

    În România există o amplă mişcare pentru protecţia Mării Negre.
    Institutul Naţional de Cercetări Marine „Grigore Antipa” şi Muzeul de Ştiinţe ale Naturii, ambele din Constanţa.
    Au organizat manifestaţii în ziua de 31 octombrie şi s-au optimizat planurile de cercetare în acest domeniu.
    Ecomondia a participat la Simpozioanele celor două instituţii menţionate şi şi-a adus contribuţia sa ştiinţifică.
    De asemenea, Ecomondia a organizat cu acest prilej întâlniri cu ONG-uri de mediu şi a participat la conferinţe de presă.
 

Administrarea ecologică a teritoriilor

    La scară mondială înseamnă posibilitatea administrării ecologice a întregii societăţi umane prin aplicarea constantă şi permanentă a ştiinţei ecologice, pornind de la câteva principii reliefate în numeroase conferinţe şi forumuri internaţionale dedicate problemei mediului: logic, vor apărea ideile care pot genera de asemenea şi administrarea ecologică a unor teritorii mai restrânse, a unei singure ţări, de exemplu.
    Iată aceste principii:
- înţelegerea faptului că pe Terra există o interdependenţă strânsă
între populaţia umană şi nenumărate specii de plante şi animale, între societatea şi ciclurile geobiochimice din natură;
- perceperea fenomenului de creştere demografică perpetuă a
populaţiei ca fiind incompatibil cu suprafaţa finită a planetei şi cu ritmul de dezvoltare al societăţii;
- imposibilitatea renunţării la cuceririle tehnologiilor moderne, dar oportunitatea restructurării şi reorientării lor pentru a le face compatibile cu păstrarea nealterată a resurselor Terrei;
- necesitatea modificării culturii naţiunilor industrializate (care reflectă ideologia lor economică şi politică), în sensul introducerii componentei ecologice, moderatoare a încrederii că tehnologia, ea singură, poate rezolva toate problemele, inclusiv cele dintre om şi natură;
- promovarea de către învăţământ a unui sistem de valori nematerializat şi reorientarea tehnologiilor folosite în domeniul spaţial sau militar.

Încălzire globală?

Un adevăr care deranjează, un neadevăr care convine

                                                                                   prof. dr. Alexandru Ionescu

Schimbări climatice dramatice şi pline de primejdii, o încălzire globală în plin marş, omenirea se sinucide... Acestea ar forma adevărul incomod pentru cei care provoacă nenorocirile de mai sus, prin activitatea lor industrială  care umple atmosfera cu gaze de seră, transformând-o într-un viitor înveliş fierbinte.

Dar ce ştim, în realitate, despre lucrurile de mai sus, prezentate drept adevăr? Ca politicieni, voluntari ai unei cauze, mesageri ai unor viziuni... nu prea multe lucruri...

Oamenii de ştiinţă - de-ar fi să-l citez doar pe preşedintele federaţiei de profil, Antonio Zichichi - spun despre climă că radiaţiile cosmice sunt cele care au o influenţă covârşitoare, că sistemul nostru solar traversează zone din galaxie în care există densităţi stelare diferite şi că o masă considerabilă a acestora presupune inducerea unei temperaturi mai ridicate, în timp ce zonele cu mai puţine stele duc spre glaciaţiuni.

Acest joc al întâmplărilor a fost istoria trăită de Terra, de multe ori. Cine ştie cu adevărat de câte ori? Dar sigur, au fost glaciaţiuni urmate de încălziri pe vremea când pe Pământ nu era nici picior de om... care să influenţeze schimbările climatice.

Activitatea solară, reprezentată de explozii enorme, observată prin aşa numitele pete de pe suprafaţa astrului luminii, este o altă cauză majoră care produce perturbări climatice. Mişcările axei de rotaţie a Pământului, schimbările geografice şi magnetice ale planetei noastre, curenţii oceanici ... iată alte izvoare ale genezei diferitelor fenomene climatice.

Anul acesta un premiu Nobel a fost acordat pentru ambele propoziţii pe care le-am pus în titlu: unui politician american, pe care l-am cunoscut personal, pe vremea când era senator de Tennesse, Albert Gore, şi Comitetului Interguvernamental pentru Schimbări Climatice. Primul, un susţinător al protecţiei mediului, duce de mult campanii de alarmare a opiniei publice cu cele mai groteşti ameninţări născute, după A. Gore, din nesăbuinţa şi cupiditatea unui anume mod de viaţă; în realitate, primejdiile sunt doar hiperbolele unor posibile adevăruri!

Cel de-al doilea laureat al premiului Nobel, Comitetul Interguvernamental, cuprinzând numeroşi oameni de ştiinţă, a primit Premiul pentru lucrări asidue şi perseverente în climatologie.

Diferenţele dintre cei doi câştigători de Nobel sunt evidente în concluziile pe care le formulează. Să luăm ca exemplu opinia lui A. Gore privind creşterea nivelului oceanelor - într-un secol cu 6 metri - şi cea a Comitetului care presupune o medie de 30 de cm. Raportul? 1:20!

În acest amalgam de concluzii suntem uimiţi să constatăm că se ignoră capacitatea permanentă, neîntreruptă, de refacere, sub alte forme, fireşte, a echilibrului în ecosisteme şi a transformării acestora, cel mai adesea, în sensul dorit de om.

Raportul dlui Gore, volumul său, subliniază, îngroaşă şi exagerează părţile posibil negative ale fenomenului descris, pentru a îngrijora, revolta şi a speria populaţia.

Valurile de căldură vor face mii de victime .... Adevărul complet ar fi trebuit să adauge ... scăpând zeci de mii de indivizi de moartea prin îngheţ!

Iată, un adevăr care deranjează, după ce doar o presupunere a convenit!

A ataca dezvoltarea economică legată - în momentul de faţă, cu siguranţă tranzitoriu - de emisia de bioxid de carbon, înseamnă a condamna populaţii întregi la lipsuri materiale şi mai ales la malnutriţie.

Indira Ghandi susţinea, pe vremea când era prim ministru, că dacă India este ameninţată de pericolele poluării şi ale lipsei de alimente, va alege mai întâi de toate lupta împotriva foametei şi a morţii prin inaniţie.

Iar alarmele, nesusţinute ştiinţific, sunt exagerări sau simple palavre, deloc nevinovate. Ele pot abate atenţia şi deturna fonduri uriaşe de la problemele reale şi imediate ale omenirii! Cum ar fi: malnutriţia, de care deja am vorbit, lipsa apei potabile, lupta împotriva SIDA, împotriva tiraniilor, a creşterii necontrolate a înmulţirii populaţiei...

Încercarea de a rezolva probleme inventate sau care aparţin viitorului, în detrimentul provocărilor prezentului imediat, vor sărăci generaţiile următoare şi le vor face vulnerabile. Lupta împotriva emisiunilor de bioxid de carbon,  ameninţări posibile cândva dar nu neapărat probabile, nu este una de subminare a dezvoltării industriale? Deranjează sau convine adevărul?

Schimbările climatice fac parte dintr-o homeostazie dinamică a Planetei. Orice om, cât ar fi de primitiv, dintre cei care trăiesc la noi, ştie că iarna nu-i ca vara. Adepţii încălzirii globale o duc pe dna Merkel în Artica, vara, ca să-i arate cum se topesc gheţarii şi acelaşi lucru îl pot face şi iarna, schimbând locul cu Antarctica.Vorbind nu ca oamenii de ştiinţă despre schimbări climatice, propagandiştii ne ameninţa cu încălzirea globală  şi aleg ca loc al Conferinţei lor, în decembrie, călduroasa  insulă Bali şi nu oraşe ca Oslo sau Montreal.

În diferite ziare se invocă mistere tenebroase de tipul De ce plouă la Londra şi la noi este cald? Şi ne sugerează conspiraţii... Sărmana reporteră a unui ziar care se mai cheamă şi  “Adevărul” este surclasată doar de ştirea pe care o pune în aceeaşi rubrică Se schimbă clima şi pe Marte! De data asta fără semnul întrebării. Ca şi cum ar fi demonstrat că temperaturile şi curenţii s-au modificat pe Terra şi urmează acum să-i îngrozească şi pe marţieni!

Grupul de Cercetări Interguvernamental, premiat cu Nobel, crede că, probabil,  Terra se va încălzi, într-un secol, cu 1-3 grade dar nu poate preciza efectele pozitive pentru ţinuturile reci... care vor fi decopertate de gheţuri şi zăpezi şi vor deveni fertile. În natură este un balans care scapă evident multora... şi dlui A. Go(r)e. Se mizează pe ignoranţă şi teamă pentru a desfăşura campanii în care argumentele ştiinţifice nu-şi au locul.

Ce se va răspunde la întrebările care vor dori să ştie: 1. Ce staţiuni climatice au măsurat în ultimii 100-200 de ani variaţiile de temperatură ale întregului Glob?; 2. E adevărat ce declară dna Bojincă Roxana că, potrivit acestui Comitet, pentru care şi Domnia Sa a lucrat, temperatura a crescut cu 0,76 grade faţă de nivelul existent în perioada preindustrială? Adică într-o perioadă mai mare de un secol! Ce precizie: 0,76 grade, pe vremea când, reluăm, meteorologia era doar o aspiraţie, suplinită la noi de povestea porcului cu paiul în gură... Şi mai declară dna Bojincă, în acelaşi context, că anul de referinţă al încălzirii este 1751. Întrebăm: ce staţiuni şi aparatură trebuie să fi existat atunci, ca prin comparaţie să se găsească un plus de 0,76 grade?!

Dar un serviciu meteo performant există, la scară planetară, doar de maximum 50-70 de ani! Şi ce-ar putea spune rezultatele acestui sistem? Multe şi foarte diverse! Citez din raportul Grupului  Interguvernamental: “În Groenlanda, temperatura era în anii 40 mai mare decât acum!”

Se răceşte Planeta? O.K.! Se pot desfăşura şi campanii de prevenire a îngheţării Pământului!

Oamenii au o datorie faţă de planeta lor. Să încerce tot posibilul pentru a o face mai bună, mai curată, mai frumoasă. Prin dragoste şi prin ştiinţă. Noi
nu-i negăm buna credinţă d-lui A. Gore. Dar el are doar dragoste de natură  şi de Planetă, nu şi de ştiinţă. Iar una fără alta face mai mult rău decât bine.

Neadevărul încălzirilor catastrofale provocate de om convine numai campaniilor interesate, populismului, demagogiei, poate şi unor categorii de afaceri, de state aflate în concurenţă cu naţiuni avansate...

Când au acuzat emisiile de carbon de provocarea unor catastrofe, ştia dl. Gore că respiraţia vieţuitoarelor elimină acest gaz? Nu  s-a mers până a se cere să ne ţinem respiraţia. Deocamdată! Ştie că există o derivă a polilor geografici şi magnetici, interşanjabili în decursul erelor geologice, ca fenomene naturale? Că  pericolele majore pot veni de la ciocniri cu asteroizi, de la curentul oceanic tasmanian, de la apropierea de Soare – cine va avea răbdare 1 miliard de ani va vedea Pământul absorbit în cuptorul infernal al unui soare expandat. Să ne îngrozim de toate acestea? Sunt ele cunoscute? Tuturor? Şi oamenilor obişnuiţi?

De curând Universitatea din Helsinki a publicat un raport în care sublinia că 22 dintre cele 50 de ţări cele mai împădurite şi-au sporit suprafeţele forestiere şi au făcut astfel ca 11% din CO2 suplimentar să fie absorbit. Iată o cale pe care biologii o ştiu de mult! Să dirijăm CO2 către fotosinteză! Să înverzim planeta şi ... vom avea nevoie de bioxid de carbon!

Să luăm în seamă îngrijorarea dlui A. Gore (pentru asta a primit premiul Nobel – crede prof. Bjorn Lomborg) şi mai ales cercetările savanţilor, pentru a înţelege că viaţa este plină de primejdii şi că trebuie să facem tot ceea ce depinde de noi ca să rezolvăm problemele prezentului, nu pe cele ale unui viitor adesea imprevizibil.

Cu siguranţă, de multe ori adevărurile deranjează: ele sunt destinate nu închipuiţilor ci oamenilor de caracter!

Comitetul de schimbări climaterice, este sigur, a făcut o lucrare serioasă: nu se ştie însă de ce n-a protestat când adevărurile lui sunt transformate în neadevăruri şi de ce a acceptat ca Premiul să fie dat şi adevărului şi neadevărului? Poate pentru că Premiul se cheamă pentru Pace?! Iar o asemenea poziţie face prozeliţi şi naşte profeţi. Dl. ministru Korodi prezice că în curând vom avea în România o climă mediteraneeană...

Adesea nedevărurile convin! De aici pleiade nesfârşite de mincinoşi sau hipohondri, oportunişti, utopişti ... sau mitomani.

Şi din lumea ştiinţei vom trece pentru câteva clipe în cea a poeziei, sfătuind pe fiecare: Tu te-ntreabă şi socoate/Ce e rău şi ce e bine ... Şi îndemnându-i pe toţi  să judece singuri, nu prin interpuşi.

Senzaţiile stârnite de neadevăruri deranjează structura societăţii, o tulbură. Mută interesul şi activitatea ei în direcţii nefolositoare. Sunt profund dăunătoare oamenilor obişnuiţi, deşi convenabile pentru demagogi şi interesaţi.

 Adevărul – ce cuvânt periculos am rostit - o ştim dintotdeauna, nu are mulţi adepţi dar dă acestora tăria şi conştiinţa zeilor, pentru ca omenirea să fie sigură că el, adevărul, există şi va exista întotdeauna.